Reteta face parte dintr-o carte de bucate, mostenire de familie: “Carte de bucate. Bucatarie romaneasca, franceza, ruseasca, greaceasca, turceasca, ungureasca, poloneza si germana. Cu concursul doamnei doctor Vera Sevastos. Retete revizuite de I. Catoionachi, chef de cusine”, Ed. Cugetarea, Bucuresti, anul 1938
Sunt preparate dupa o reteta veche, de la inceputul secolului XX.
Pentru ca tot v-am spus in reteta cu salata de boeuf ca o sa arat ce am preparat din albusurile ramase de la maioneza. De la macarons incoace, nu s-au mai mancat cu asa o viteza prajiturile pe care le-am preparat. Totusi, fac urmatoarele observatii, au fost doua voturi contra altora doua cum ca ar mai trebui redus zaharul cu pana la 100-150 grame (in aceasta reteta este si zeama de lamaie care mai taie din dulceata). Dar cel mai bine este sa preparati cu 300g zahar, gustati si mai adaugati cat va place, reteta este lipsita de pretentii.
Eu am sfaramat migdalele si nuca la robot si la viteza 1 cu albusurile (care nu se bat chiar spuma!). Gustul absolut in regula dar, corect dupa metoda veche de preparare e sa frecati bine compozitia, de mana, cu o spatula, nu cu telul, nu cu miscari de jos in sus ci, circular. Ma bucur ca am gasit confirmare in blogul Brandusei Scheaua cum ca ei ii plac pricomigdalele cu albusul frecat, nu batut ca la bezea. La robot a si ramas compozitia mai densa la fund, dar nu mi-am dat seama decat pe masura ce umpleam posul cu care aplicam gramajoare, cam de 2.5 cm, din compozitie, in tava.
Pricomigdale cu nuci si migdale - an 1938
Ingrediente
- 250 g migdale
- 250 g nuci
- 6 albusuri nebatute
- 500 g zahar pudra
- 3 linguri cu faina
- 1/4 baton vanilie pisata
- zeama de la 1 lamaie mica
PREPARARE Pricomigdale cu nuci si migdale – an 1938
1. Macini marunt la robot migdalele si nucile impreuna cu zaharul pudra.
2. Pui hartie de copt in tava de la aragaz si dai drumul sa se incinga cuptorul la foc moale (130 grade, cam treapta 2.5 la cuptor pe gaz).
3. Muti intr-un bol incapator amestecul uscat impreuna cu faina, omogenizezi si adaugi unul cate unul albusurile si apoi zeama de lamaie si vanilia. Omogenizezi bine cu o spatula, cu miscari circulare.
4. Forma rotunda o obtii aplicand “buline” de 2.5-3 cm (care mai cresc) cu posul. Daca reduceti zaharul la 300 g, vor iesi mai plate si se vor lati in tava, nu recomand.
Cu lingurita puse, ies neregulate, nu m-ar deranja deloc dar se coc inegal.
5. Le coci timp de 20 de minute. Eu, dupa 10 minute, le-am mutat pe treapta de sus si pe vatra cuptorului am tinut, tot timpul, o tava goala, ca sa nu se rumeneasca prea repede la baza.
6. Le scoti cu tot cu hartie pe blat, le lasi sa se raceasca si in mod normal se desprind usor. Daca adera, eu prefer sa trec lama subtire a unui cutit pe sub baza. Poti sa umezesti masa si sa pui hartia pe masa uda dar parca un pic se uda si pricomigdalele, am preferat sa le desprind cu cutitul pe uscat.
7. Eu am preparat din 8 albusuri, calculand si marind in mod proportional restul ingredientelor, pentru ca sunt tipul de fursecuri care tin mult timp, fara probleme, intr-o cutie inchisa etans.
Liv(e) it!
Salam de biscuiti – reteta clasica
Prajitura Deliciu cu nuca si doua creme
Prajitura “Tosca” cu mac, crema si ciocolata
Prajitura in dungi cu mac, nucă si cacao
La cele 8 albusuri pastram restul de ingrediente in aceleasi cantitati?…iar albusurile se incorporeaza cu telul nu cu mixerul?
Am preparat si eu reteta la Craciun, dar putin in alta ordine (peste alburile spuma am adaugat nuca macinata), oricum sunt adorabile la gust.
Ginuca, nu, eu am calculat restul ingredientelor cu regula de 3 simpla si desigur ca le-am marit proportional, altfel ramanea o zeama. Voi edita si preciza asta daca nu a fost clar.
Se amesteca cu o spatula/lingura din lemn, nu cu telul, pentru ca la pricomigdale compozitia nu trebuie sa fie aerata. Uitasem sa trec faina la ingrediente si am completat.
Multumesc pentru vizita si interes!
Multumesc pentru clarificari, e pentru prima data cand gasesc varianta de inglobare a albusurilor cu spatula, eu imi imaginam ca trebuie sa rezulte in final o cantitate generoasa de compozitie, cum de altfel se recomanda in cartile de bucate actuale…(prin mixare electrica).
Ai un blog dichisit, garnisit si captivant!
Multumesc pentru apreciere!
Ginuca, am fotografiat modul de preparare din reteta straveche (a doua fotografie) si l-am respectat. Acolo spune “dam drumul albusurilor, unul cate unul – frecand intr-una”. Frecand inseamna circular ca la maioneza. Sunt alte retete cu bezea in care precizeaza ca se bate albusul. Desigur ca voi prepara si dupa retete moderne ca sa compar, bucataria a evoluat mult dar mi-a placut sa simt aroma interbelica 🙂
Ginuca, astazi revin cu o recomandare, am gasit comentariul Brandusei de mai jos, poti sa citesti si reteta ei in care spune ca le-a preparat si in varianta cu albus batut ca pentru bezea si ii plac mai mult cu albusul nebatut, doar frecat. S-ar putea sa iasa mai plate, probabil si pentru ca este zahar mult mai putin.
Si eu zic sa reduci cantitatea de zahar 😉 La fel le fac si eu (am chiar reteta pe blog), dar la 6 albusuri pun 300 g zahar. Si intr-adevar sunt tare bune.
Brandusa, se pierduse comentariul tau, acum l-am gasit 🙂 . Este redus mult zaharul in reteta ta, eu eram in tabara celor care voiam sa reduc. Ma duc sa citesc la tine. Multumesc!
sa ne mai faci retete din carticica ! poza cu raza de soare imi place mult !
🙂 chiar ma intrebam daca este potrivita
Faina reteta, recunosc ca ma tenteaza de multa vreme sa o incerc, numai ca nu mi-am gasit timp 🙂
Este cea mai rapida ever!
Pingback: Financiers cu smochine | FOOD DESIGN