Coliva din arpacas cu nuca si arome

Coliva din arpacas este la fel de gustoasa ca cea din grau si prezinta avantajul ca nu mai trebuie ales si fierbe in numai 30 de minute la cantitatile de mai jos. Arpacasul se va fierbe cu o seara inainte de ziua cand o vom da de pomana pentru sufletul mortilor. Reteta de mai jos este una traditionala, fara adaosuri moderne de stafide sau nuca de cocos. Nuca de cocos as putea sa o accept pentru ornare pentru ca da aspect alb placut, desi n-am folosit inca. Cei mai multi cern biscuiti sfaramati la robot si deasupra imprima semnul crucii sau modele bogate presarand cacao peste un sablon confectionat de mesteri sau chiar de voi din carton (hartie mai groasa).
M-am nascut in Oltenia unde colivele mai degraba se orneaza cu dropsuri mari colorate. Din ele formeaza semnul crucii si mai adauga miezuri de nuca sau / si felii de mar.
De la mama Maria, o doamna venerabila care face colivele la o fundatie religioasa din zona, am informatia ca cel mai bun arpacas este cel “din punga cu un bucatar imprimat” (n-a stiut sa imi spuna firma). Eu am gasit doi producatori cu imaginea bucatarului 🙂 , este la noroc sau dupa cum ati testat in alte ocazii.

Dupa asamblarea colivei, se intinde pomana pe o fata de masa curata, se aprind lumanari, se face semnul crucii peste mancaruri si vasele care se vor da de pomana si primavara se pun si flori, pomenind toti mortii pe numele mic si se tamaie. Deasupra cațuiei / vasului mic cu carbunele arzand si boabele de tamaie arzand si dezvoltand aroma de tamaie se face semnul crucii si se pomenesc din nou toti mortii. Daca impartiti oamenilor la biserica, mai practic este sa formati pachetele cu mancare in pungi. Coliva o puteti pune in castronele pe care le dati de pomana sau in casolete mici / medii.
Mai jos va las istoricul colivei, cand aveti timp sa il cititi, sau sariti direct la modul de preparare. Sa va fie de folos!

Coliva (în limba greacă Κόλλυβα, în limba sârbă кољиво, în limba bulgară коливо) este un aliment care se folosește pentru ritualuri religioase (se dă de pomană la parastase și înmormântări) și se pregătește din grâu dat la piuă sau din arpacaș (orz măcinat dur).

Coliva este o ofrandă adusă de credincioși la biserică spre sfințire, în cinstea sfântului zilei, în ziua onomastică a cuiva sau pentru ușurarea sufletelor celor răposați, de păcate și scoaterea lor din osânda veșnică.

Coliva este elementul principal, absolut necesar pentru pomenirea morților. La toate soroacele de pomenirea morților, creștinul se îngrijește să facă o colivă pe care s-o aducă la biserică împreună cu o sticlă cu vin, pentru a fi sfințite. Coliva a fost introdusă în practica Bisericii după minunea Sfântului Teodor Tiron, săvârșită la 50 de ani după moartea sfântului, în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363) care, dorind să-i batjocorească pe creștini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stropească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-i în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370), i-a poruncit acestuia să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere (coliva). Nu mult după aceasta, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Teodor a fost rânduită în calendar în prima sâmbătă a Postului Mare (mai precis pe vremea Patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397)). De atunci și până astăzi, în prima sâmbătă a Postului Mare, se face pomenirea morților și pomenirea Sfântului Teodor Tiron.

Coliva este expresia materială a credinței în Înviere pentru că este realizată din boabe de grâu, iar Mântuitorul Hristos a fost cel care s-a folosit de exemplul bobului de grâu pentru a prevesti Învierea Lui din morți:

Coliva simbolizează Biserica, adică toți creștinii, uniți de aceeași credință în Dumnezeu. În timp ce în biserică se cântă „Veșnică pomenire” credincioșii țin coliva împreună cu preotul și o leagănă de sus în jos. Cei care nu pot atinge platoul colivei, ating cu mâna pe cei din fața lor. Cei din rândurile din spate fac același lucru și practic toți se unesc atingând coliva.

Unirea lor simbolizează adunarea Bisericii, toți membrii ei botezați, vii sau adormiți, iar coliva, în acel moment, simbolizează sufletul celui adormit care se ridică la cer spre Dumnezeu. Credincioșilor uniți spre atingerea colivei arată că Biserica, prin toți membrii ei, aduce înaintea lui Dumnezeu sufletul celui adormit și-L roagă să-l ierte și să-l primească în Împărăția Cerurilor. Mai simbolizează de asemenea pomenirea permanentă în rugăciune pe care Biserica o va face de acum înainte pentru cel trecut la Domnul.

Coliva, făcută din grâu fiert, îndulcită cu miere sau cu zahăr, închipuie însuși trupul mortului, deoarece hrana principală a trupului omenesc este grâul (din care se face pâinea).

Ea este totodată o expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor: după cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roadă, trebuie să fie îngropat mai întâi în pământ și să putrezească, tot asa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (vezi Ioan 12, 24 și I Corinteni 15, 36).

Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți ori dulceața vieții celei veșnice pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul. (cf. Pr. Prof. dr. Ene Braniște, Liturgica Specială, Ed. Nemira, 2002, pg. 379).
SURSA ISTORICULUI: aici

PREPARARE Coliva din arpacas cu nuca si arome
1. Cu o seara inainte de ziua cand veti da de pomana coliva, se spala arpacasul din 5-6 ape reci, pana apa nu mai este tulbure. Se freaca usor in mana. Aici depinde de soiul arpacasului. Al meu a fost cumparat unul oarecare si apa nu s-a limpezit prea repede. Daca faceti coliva din grau, atunci trebuie sa il alegeti de neghina, sa il spalati din 10 ape reci, frecandu-l in mana cu nadejde, pleava se va ridica la suprafata si o veti indeparta odata cu apa. Graul fierbe intr-o ora, nu repede ca arpacasul.
Vasul este de asemenea important, sa nu lipeasca. Recomand cele care au la interior invelis de piatra si sunt grele, nu vor lipi absolut deloc.
Am pus vasul pe cantarul electronic, am cantarit graul, l-am spalat, am pus iar pe cantar scurs de apa si am adaugat cantarind 1500 g apa rece. Deci cam 1,5 litri.

Am adaugat sarea si am pus la fiert primele 5 minute la foc mai degraba iute si sub capac. Dupa cinci minute incepe sa se formeze spuma, am luat capacul si am redus focul la mediu, fierbea in clocote potolite. Din cand in cand amestecam ca sa vad starea boabelor, a fost gata dupa 30 de minute cand boabele au inflorit. Este ca o mamaliga moale.

Se lasa la racit peste noapte la temperatura camerei sau la frigider daca s-a racorit pana la culcare. Dupa racire nu veti mai gasi lichid, a doua zi. Va fi o masa compacta. Boabele se vor rasfira cu o lingura despartind conglomeratele. Cat timp a fiert am ales miezurile de nuca de coji.
2. Dimineata, a doua zi, am macinat mediu la robot nucile. Asa arata coliva a doua zi rece si vanturata ca sa indepartam conglomeratele.

Am adaugat zaharul si nuca care nu trebuie sa fie praf, sa fie granulatie medie, 10 secunde la robotul cu cutitele elice. Sa opriti miezuri pentru ornat.

3. Am adaugat aromele, am amestecat cu nadejde totul cu o lingura. La aceasta cantitate nu este nevoie de amestecat cu mainile direct in oala, doar la cantitati mari, dintr-un kg de arpacas, poate. Eu folosesc lingura.
5. Cu un polonic / paleta lata am pus in farfurie din amestec presand usor dupa fiecare partitie. Cu o paleta dreapta am dat forma din imagini. Mai departe fiecare orneaza dupa inspiratie si dupa cat timp are la dispozitie.
Coliva este dulce, aromata si nu mai urez decat traditionalul: “Sa fie primit!”
Liv(e) it!

Va va fi de folos si reteta de Mucenici muntenesti cu nuca >>> click aici

Puteti imparti si cornulete de post pentru sufletele mortilor >>> reteta aici

sau gogosi de post cu apa minerala >>> reteta aici

sau rahat turcesc de post >>> reteta aici