Mămăliga pripită – rețeta rapidă si simplă

Mămăliguța pripită nu este mamaliga tare pe care o taiem cu ața si cand o rasturnam pastreaza forma ceaunului, este mamaliguta care se face rapid, amestecand mereu in ea, si ramane mai moale. Mamaliga vartoasa fiarta, taraneasca, pe care o taiem cu ata, presupune sa fierbem un păsat inainte. Păsatul este un amestec lichid de apa cu 1/5 din malai si sare, care se fierbe aproape 10 minute, apoi se pune tot restul de malai gramada si se infige mestecaul din lemn in mijloc si se lasa la fiert domol inca vreo 10 minute. Mai apoi se amesteca cu greutate datorita consistentei mari, se niveleaza cu lingura de lemn presand-o si se lasa sa pufaie (eliberarea aburilor) pana se desprinde de pe fundul ceaunului, inca minim vreo 5-10 minute, depinde de cantitate.

Eu mai jos descriu cum se face rapid si simplu mamaliguta pripita. Vasul in care se prepara mamaliga este important ca sa nu o afumam. Mai bun decat clasicul ceaun din fonta este o cratita cu invelis din particule de piatra la interior. Nu lipeste absolut deloc, mai ales atunci cand ii adaugati si un cub de unt. Desigur ca de obicei fac mamaliga din ochi, nu stau sa masor cantitati. Am ajuns la aceste cantitati scrise mai jos punand 3 cani mari de apa (700 ml) si apoi am calculat prin diferenta cantitatea de malai pusa la ochi si mi-au rezultat 200 g.
Mamaliga rece o puteti frige in untura sau unt, presand-o cu lingura de lemn. În Oltenia i se spune Cocârțău acestui fel de mancare.
Cine are timp, poate citi istoricul mamaligii scris sub fotografie.

Mămăliga este denumirea în limba română a unui fel de mâncare preparat din făină de porumb (mălai).
Este mai bine cunoscută în restul lumii după denumirea italiană, (polenta), dar se întâlnește și în multe alte țări ca Ungaria (puliszka) Savoia, Elveția, Austria, Croația (palenta, žganci, pura), Slovenia (polenta , žganci) , Serbia (palenta), Bulgaria, Corsica (pulenta), Brazilia (polenta), Argentina, Ucraina (culeșa), Uruguay, Venezuela și Mexic sau la sașii din Transilvania (Palukes, Pålix[1]).
Mămăliga este un preparat tradițional de mâncare din România. Considerată mâncare a țăranilor, este des folosită ca substitut pentru pâine sau ca aliment de bază în perioadele de vară când munca grea efectuată la câmp nu mai permite prepararea pâinii de casă și în zonele rurale sărace. Era preponderent folosită în perioada premergătoare industrializării dată fiind ușurința cu care se prepară, comparativ cu pâinea. În perioada modernă, preocuparea pentru alimentația diversă și sănătoasă făcând obiectul a numeroase cercetări, știința alimentației consideră mămăliga ca având un aport bogat de vitamine, aceasta fiind recomandată mai ales persoanelor suferinde de boli de plămâni, afecțiuni ale căilor respiratorii, anemicilor, etc. La ora actuală mămăliga și alte preparate pe baza ei, au devenit feluri de mâncare disponibile și în restaurantele selecte, fiind apreciate de gurmanzi.
În mod tradițional, mămăliga este gătită din apă fiartă, sare și făină de porumb într-un vas de fontă cu o formă specială denumit ceaun. Preparată în stilul țărănesc și folosită în loc de pâine, mămăliga este mai densă decât polenta italiană până la a putea fi tăiată în bucăți asemenea pâinii. Când este gătită în alte scopuri, mămăliga poate fi mai moale, câteodată aproape de consistența terciului.
Motivul pentru care mămăliga este atât de populară în România este faptul că otomanii puneau bir numai pe grâu, porumbul rămânând alternativa cea mai hrănitoare.[necesită citare]
Mămăliga se mănâncă fie ca atare fie tăiată în felii și prăjită în untură lângă tocănițe, ciorbe de verdețuri. La stâne, unde legumele și fructele ajung cu greu, s-a format o tradiție culinară bazată în principal pe mămăligă, produse din lapte și slănină.
Denumirea de „mămăligă” și-a modificat în timp înțelesul. Inițial, înainte de aducerea porumbului din America, în ținuturile României de astăzi „mămăligă” era denumirea unei fierturi de boabe de mei.
O alta versiune – foarte populara printre marinarii braileni din trecut – ne vorbeste despre sotia unui negutator genovez stabilit pe meleagurile Brailei la inceputul secolului al 18-lea, Ligia sau Lica, si care ar fi preparat in hanul detinut de cei doi cea mai buna fiertura de malai din regiune, de unde i s-ar fi dus vestea “ai mancat o fiertura ca la Mama Ligia sau Mama Lica”, de unde ne-ar fi ramas mai tarziu denumirea astazi foarte raspandita a fierturii, mamaliga.
SURSA ISTORICULUI > AICI

PREPARARE Mămăliga pripită – rețeta rapidă si simplă
1. Apa cu sarea si untul se pun la foc iute. Cand incepe sa faca bule, deci inainte de a incepe sa clocoteasca, se da focul la minim si cu stanga turnam in fir subtire malaiul in ploaie, iar cu dreapta amestecam iute in cerc cu telul para. Se creste apoi focul la mediu. La aceasta mamaliga nu este nevoie de mestecaul din lemn, se amesteca mereu cu telul para, nefiind o mamaliga vartoasa. Daca nu aveti tel para, amestecati cu o lingura din lemn continuu ca sa nu formeze cocoloase.
2. Se continua amestecarea pana capata consistenta, timp de vreo 7 minute. Se mai lasa sa ofteze (rabufnesc aburii) vreo 3-5 minute fara sa mai amestecati in ea, scopul este sa asteptam in acest fel sa se mai desprinda de fundul vasului in care se gateste. Imediat mamaliga se toarna pe platoul de servire daca sunteti mai multi la masa. Eu prefer cat e fierbinte sa pun fiecaruia in farfurie si sa las restul in cratita. Mai alimentez la cerere. Mamaliga pripita este mai moale decat mamaliga fiarta, nu isi tine forma prea bine, insa dupa 5 minute incepe sa se intareasca, este foarte placuta la amestecarea cu branza sfaramata ori smantana, cu oua ochiuri sau jumari.
Va las mai jos cateva feluri de mancare care se mananca cu mamaliga.
Liv(e) it!

Ciulama de pui cu ciuperci >>> reteta aici

Toate tocanele si tocanitele. Aceasta este tocana secuiasca gata in maxim o jumatate de ora >>> reteta aici

Tocana nationala cu mamaliguta – reteta din vechime >>> reteta

sau combinatia fabuloasa de varza calita si costita >>> reteta aici