Sa il gatiti in zilele de post. Este minunat! In fapt, este un desert adorabil, foarte ieftin daca il faceti in casa. In magazinele care vand rahat turcesc, este foarte sus pretuit, acum il puteti face chiar voi, puteti dubla cantitatea.
In limba turca, rahatului turcesc i se spune Lokum si este un cuvânt arabesc. In occident, acest rahat turcesc este cunoscut sub numele de Turkish Delight.
Rahatul sau rahatul turcesc este un sortiment de dulciuri originar din Turcia făcut din zahăr, arome diferite și amidon. Acest produs este foarte popular în tot spațiul balcanic. Delicii identice se produc și în Rusia, Balcani și Grecia. Rahatul are o consistență similară cu a jeleului, fiind însă mai solid, mai lipicios și mai opac. Mai mult, datorită conținutului foarte ridicat de zahăr, este mult mai dulce decât majoritatea dulciurilor, fiind mai apropiat în această privință de șerbet decât de jeleu. De obicei, se comercializează tăiat în cuburi mici (cu latura de 2–3 cm), acoperite cu zahăr pudră pentru a nu se lipi între ele sau de mână. Eu l-am tavalit prin nuca de cocos ca sa semene cu cel cumparat din Turcia, atunci cand are si fistic.
Produs încă din secolul al XV-lea, inițial el se făcea din miere, melasă și făină. Pe măsură ce zahărul a devenit mai ieftin, acesta a înlocuit mierea și melasa în compoziție. Dacă la începuturi, rahatul era disponibil numai în cea mai simplă varietate (conținând doar zahăr, amidon și apă), astăzi se poate cumpăra într-o varietate mare de culori și arome (cele mai populare fiind de lămâi, portocale, cacao și fistic). Mai mult, există și varietăți de rahat care conțin în mijloc fistic, alune, nuci sau migdale, sau care sunt acoperite cu diverse alte dulciuri, precum nuga. În România a fost introdus în secolul al XVIII-lea, alături de bragă, nugă și baclava, întâi prin intermediul Fanarioților, negustorilor din Levant și Constantinopol, devenind apoi unul din produsele caracteristice pentru bâlciurile și târgurile muntene de secol XVIII-XIX. Tradițional, în România și în spațiul balcanic, rahatul se servește după cafea, împreună cu un pahar de apă rece. Această tradiție este însă din ce în ce mai rară, rahatul fiind astăzi servit de unul singur, odată cu schimbarea culturii cafelei. Mai mult, rahatul a fost introdus în bucătăria tradițională românească – una dintre rețetele cele mai folosite de cozonac încorporează bucăți de rahat în compoziție.
SURSA ISTORICULUI > aici
Avand in vedere ca trebuie sa fiarba aproape o ora, consider ca vasul in care veti fierbe compozitia conteaza foarte mult pentru o reusita deplina. Sa fie unul cu pereti grosi, care nu lipeste. Recomand vasele cu invelis din compozit de piatra.
Apa de trandafiri o puteti inlocui cu esenta de trandafiri. Daca doriti sa faceti rahat de lamaie, atunci nu mai puneti apa de trandafiri, puneti zeama de la 1/2 lamaie si optional, coaja rasa de lamaie. Este suficient de dulce ca sa balanseze gustul. Puteti stoarce zeama de la 1 portocala, (optional) radeti si coaja de portocala si veti avea rahat cu aroma de portocale (timpul de fierbere se va mari putin), sau inlocuiti cu esenta de portocale. La fel, puteti cerne cacao (2-3 linguri) si veti avea un rahat cu cacao, daca il iubiti.
Sursa inspirationala pentru aceasta reteta este intr-un blog cu fotografii superbe, aici: http://www.justlovecookin.com/2012/11/turkish-delight-cu-fistic-si-nuca-de-cocos-pistachio-coconut-turkish-delight.html
Rahat turcesc (lokum) aromat, cu fistic
Ingrediente
- 400 g zahar sau melasa cristale
- 200 ml apa
- 1 lingura zeama de lamaie
- 60 g amidon + 250 ml apa
- 2/3 lingura apa de trandafiri sau esenta
Pentru pudrat + fistic
- 100 g nuca de cocos
- 50 g miezuri de fistic
- colorant alimentar (optional)
PREPARARE Rahat turcesc (lokum) aromat, cu fistic
Pregatiti o tavita, chiar si un castronel rectangular cu margini (18 x 14 cm), acoperit cu hartie de copt fixata cu ulei si uleiata usor pe deasupra. Daca faceti cantitatea dubla, va trebuie o tavita de vreo 23 x 25 cm.
Am inceput prin a curati fisticul de coaja. Poate fi prajit si sarat la cumparare, se va combina ok cu rahatul.
1. 200 ml de apa + zaharul + zeama de lamaie, se pun la foc mediu sa fiarba, amestecand la inceput mai des, apoi reducand focul la minim si amestecand ocazional. Va fierbe 35-45 de minute, pana devine auriu. Trageti de pe foc si lasati sa se potoleasca spuma ca sa vedeti culoarea. Daca zaharul a lasat un reziduu alb deasupra, il spumuiti. N-o sa fie mult.
2. 500 ml de apa rece se amesteca cu amidonul cu telul para si apoi se toarna peste sirop, omogenizand.
3. Acum se da focul la mediu, pana incepe sa clocoteasca, amestecand cu telul, si apoi se reduce focul la minim si veti amesteca pana devine sticlos si usor consistent, timp de vreo 10 minute. Mai departe il lasati sa fiarba singur, mai amestecati cat timp pufaie precum mamaliga din cand in cand, apoi numai la fiecare 10 minute. Asa arata cand termina cu pufaitul:
Se continua fierberea, optional ii puneti acum si un colorant rosu. Treaba asta poate sa dureze cam 40-45 de minute si daca dublati cantitatea, chiar 1 ora. Este gata, are o consistenta cleioasa.
4. Asterneti o hartie de copt intr-o tava micuta fixand-o cu ulei ca sa ia forma. Apoi o uleiati hartia cu o pensula, fara sa balteasca. Turnati compozitia intr-o margine. La mine n-a fost nevoie sa nivelez, s-a asezat singura compozitia fiind consistenta. Ocupa o arie cam de 18 x 14 cm, putin, dar rezulta vreo 20 de bucatele din care musti de doua ori. Este dulce si se consuma in portii mici cu cafea sau ceai negru aromat cu cardamom, si un pahar de apa rece. Eu am avut o tava de 18 x 20 cm, am facut la 3 sferturi un pliu opritor, dar nici n-a ajuns la pliu compozitia. Imediat infigeti miezurile de fistic.
Se lasa la uscat 24 de ore la temperatura camerei. Dupa acest timp, se rastoarna pe un pat de nuca de cocos sau zahar pudra. Se taie in cubulete de 2-3 cm cu lama cutitului ascutit uleiata (des stergeti si iar uleiati lama) si se tavaleste pe toate partile prin nuca de cocos. Eu l-am lasat cu lateralele nepudrate in unele dintre poze, ca sa vedeti sectiunea mai bine. Depozitarea se face la aer, in camera (nu se tine la frigider) interesul este sa se usuce cat mai bine. Dupa vreo 3-4 zile poate fi si transportat.
Liv(e) it!
Alta reteta foarte interesanta de la 1938 este Reteta de Halva à la grecque >>> clic aici
sau mult apreciata prajitura insiropata din gris si iaurt Revani, Besbousa sau Harisi >>> click aici