Simit – covrigi turcesti cu susan sau mac

Dex ne explica foarte plastic ce este Simit: “Un fel de prăjitură populară făcută dintr’un aluat maĭ moale, cam ca cozonacu’, dar nu așa de galben, și cu fața lustruită și presărată cu zahăr. Are forma lungăreață și se vindea (pînă la 1916) cu 5 bani bucata. V. covrig.”
Vestea buna este ca se pot face si in post. Covrigului in turca i se spune simit, in greacă: koulouri, in sârbă: đevrek, in macedoneană: gjevrek, in bulgară: gevrek — ultimele trei provenind din turcescul gevrek, însemnând „crocant”, ceea ce în unele părți ale Turciei este similar cu „simit”. Covrigul turcesc are forma circulara, dar specificul lui este sa fie impletit, inmuiat in sirop – melasa cu apa si dat prin susan sau mac, din abundenta ori presarat cu sare. De la simit provine cuvantul simigerie (covrigarie). In Turcia simigeriile sunt ambulante, chioscuri pe rotile si impinse pe strazi, comerciantii strigandu-si prezenta.
Un produs de panificație asemănător este polonezul obwarzanek, sau brezel (în zonele cu populație vorbitoare de limbă germană), acesta fiind însă fiert frugal înainte de a fi copt.

“Originea covrigilor este una complicata, unii spun ca provin din Germania, altii atribuie meritul calugarilor din Italia, insa totul porneste in jurul anului 600. Cel mai vechi covrig din lume a fost descoperit în Germania, în timpul unei excavări, în apropierea Dunării, la Regensburg. După cercetări s-a aflat că are „vârsta” de 250 de ani.
Atât mărimea, cât și elasticitatea, proprietatea de a fi crocant, sau sămânța cu care este presărat, variază în funcție de zona geografică. În gastronomia turcească, simitul este servit în mod tradițional lângă ceai, jeleu de fructe, gem sau brânză. O alternativă poate fi servirea alături de un pahar de vin conform spuselor că, în România, Buzău, secolul 19, covrigii au fost introduși de vânzătorii greci care doreau să stimuleze consumul vinului. Aceștia s-au gândit că, pentru a-și atrage consumatorii și pentru a-i face să se bucure de savoarea fiecărei înghițituri de vin, să le ofere și covrigi calzi și aromați.”
SURSA explicatiei este AICI.
Covrigii sunt buni sa fie consumati calzi, proaspeti, invelisul fiind crocant. Incepand cu a doua zi se cam intaresc ca orice covrig, pana devin foarte tari, prin urmare sa preparati cantitati mici, pentru o zi, apoi, sincer, se pietrifica.
Sa nu sariti pasul cu prajitul susanului, crezand ca se va rumeni in cuptor. Nu se rumeneste susanul, doar covrigul dedesubt. Gustul este mai bun cu susan prajit.

M-am inspirat dintr-un blog cu fotografii adorabile, aici: http://www.justlovecookin.com/2011/12/simit-covrigi-turcesti-cu-susan.html

PREPARARE Simit – covrigi turcesti cu susan sau mac
1. Am pus intr-un castron faina si sarea. Cu zaharul freci drojdia proaspata pana lichefiaza si amesteci cu apa. Cea uscata, se dizolva direct in apa. Lichidul impreuna cu faina se poate framanta la robot sau de mana. Scopul este sa devina o bila nelipicioasa, fara a o infaina in exces.

2. Se lasa la crescut timp de o ora, pana isi dubleaza volumul, acoperind vasul cu un prosop si depozitat intr-un loc caldut, ferit de curenti.
3. Am rumenit susanul la foc moderat spre iute, amestecand mereu caci usor se poate arde. Cum a inceput sa fumege, am oprit focul si l-am mai lasat sa se coaca de la caldura tigaii, la inceput amestecand des.

4. Dupa dospire aluatul se scoate pe blatul usor infainat, se framanta si apoi l-am dat in 4. Am format niste ovoide.

5. Am masurat cu rigla latimea blatului de lucru si am stabilit cat de mult inseamna 60 de cm. Am format ruland intre palme un cordon de 60 cm lungime. Mai greu este sa il rulezi pe blat, mai usor se lungeste in maini. Apoi l-am indoit potrivind capetele si am rasucit ca in imaginea de mai jos. am format covrigul sigiland bine capetele cu degetele.

6. Intr-o farfurie am dizolvat mierea in 3 linguri de apa, neavand melasa cu care iese mai bine. Am scufundat covrigul in sirop pe o parte si alta, apoi e recomandat sa il lasi 2-3 minute la scurs ca sa nu se arda la baza. L-am dat bine prin susan si l-am asezat in tava de copt tapetata cu hartie.

7. Se lasa la crescut 30 de minute si apoi se coc la cuptorul incins din timp la 200 de grade timp de 20 de minute. La cuptoarele vechi cu usi care nu inchid etans dureaza mai mult rumenirea, recomand sa se reduca focul la 180 de grade ca sa nu se arda la baza, durand mai mult.

Sunt buni calzi, au coaja groasa si crocanta, la mijloc fiind moi, dar nu tin mai mult de 24 ore, apoi se intaresc pe zi ce trece. Se pot manca simpli sau cum am spus mai sus la micul dejun, cu dulceturi, ori branza, sau cu ceai si alte branzeturi.
Liv(e) it!

Poate iti vor placea si cornurile de casa tip croissant rulate >>> reteta, aici!

Ori aceste chifle dulci cu mar si stafide >>> reteta