Pentru mine este o metoda complet noua, nu stiu daca este mai populara in zona Ardealului, pentru ca am aflat ca mai multi dintre voi, cei care locuiti in diverse alte zone o stiti si preparati dupa ea. Varianta aceasta m-a cucerit si o recomand deoarece: fructele se fierb putin timp (cu exceptia anilor mai ploiosi cand fructele sunt deosebit de zemoase si pe care trebuie sa fierbeti doar siropul de a doua zi putin mai mult) si presupun ca fructele pastreaza mai multe vitamine decat cele fierte indelung. Alt avantaj din punctul meu de vedere este ca pastreaza o nuanta de culoare apropiata fructului copt si nefiert, insemnand ca este rosiatica ci nu maro sau neagra (daca ciresele nu sunt negre/amarui).
Siropul are o nuanta roz incantatoare
si consistenta o puteti controla dupa bunul plac, obligatoriu faceti proba paharului cu apa. Daca o veti consuma pe paine la micul dejun, borcanul pe care il desfaceti, il veti tine la frigider iar acest sirop se va mai ingrosa si va sta pe paine (am probat). Alt avantaj este ca se face si repede, desi in doua etape, fara sa stropeasca totul in jur. Nu pe acest criteriu recomand, ci pentru argumentele anterior mentionate.
Rafinamentul suprem la aceasta dulceata de cirese este sa ii adaugati putina esenta de migdale (nu multa pentru ca este puternic aromata si devine amarui preparatul daca exagerati). Eu am impartit in doua dulceata (la final) si am amestecat esenta in jumatate dupa ce am gustat intr-o cescuta ca sa vad cum imi place. Prin urmare, nu trebuie sa o aromati pe toata, nu va fi poate pe gustul tuturor. La cea din cirese albe am adaugat si n-am gresit.
Informatia despre aceasta reteta am prins-o intamplator intr-un comentariu din blogosfera, scris de Oana savoriurbane.com blog , combinate cu propria metoda de a doua zi de a scadea siropul, fierbandu-l fara fructe si astfel protejandu-le sa ramana intregi si sticloase. Am retinut-o pentru aspectul foarte interesant, ca nu trebuie fierte mult fructele si descrierea superba: “fructele isi pastreaza culoarea si devin sticloase, confiate” . Temerea mi-a fost ca nefiind mult timp fierte, poate fermenteaza intr-un an de zile. M-a asigurat ca strabunica ei Buia, consuma astfel de dulceata si dupa 3 ani (invechita precum vinul vechi. Dar sa nu uitam ca probabil o tinea la rece intr-o pivnita si pe vremea strabunicii erau altfel de fructe, din pomi stropiti cel mult cu piatra vanata, precum via. Nu stiu, nu am cum sa probez pentru ca nu mai aveam multe cirese de la tara, am facut doar doua borcane din 800g de fruct.
INGREDIENTE
1 kg fructe cirese/visine (fara samburi)/capsuni/etc.
1 kg zahar
1 pahar cu apa (maxim 150-200ml, cat sa se ude zaharul)
zeama de la o lamaie mica
OPTIONAL (dar recomand): esenta de migdale – 1 lingurita
PREPARARE
Speli fructele, le scurgi bine de apa si le cureti de codite si samburi (fara sa isi piarda forma).
1. Intr-o cratita cu pereti inalti si cu suprafata mare de evaporare pui la fiert la foc mediu zaharul, apa si zeama de lamaie care ajuta fructele sa isi pastreze culoarea. La primul clocot, reduci focul la minim. La final, siropul rezultat va avea consistenta cam ca la ciocolata de casa daca ati preparat si stiti. Scazi siropul proband din cand in cand astfel: picuri intr-un pahar cu apa rece si picatura isi pastreaza forma cand cade la fund, nu disperseaza imediat. Mie mi-a scapat o suvita si si-a pastrat asa forma pe fundul paharului. Depinde acum si de calitatea zaharului, daca acesta cristalizeaza pe peretii oalei, muti siropul intr-o cratita curata inainte de a pune fructele.
click pe fotografii >> pentru ZOOM-OUT
2. Tragi cratita de pe foc, pui in sirop toate fructele + sucul lasat (anul acesta este in exces) si apoi le fierbi la foc mic spre mediu pentru vreo 6 minute. Ciresele, desi pietroase, au lasat ceva suc, si dupa 6 minute aratau asa:
Mi se parea ca seamna mai degraba cu un compot. Nu va descurajati. Opriti focul si depozitati-le peste noapte (nu la frigider) intr-un loc racoros acoperite cu un prosop udat cu apa rece si stors zdravan. Lasati pana a doua zi. In mod normal, fructele vor trage siropul si vor “confia” pe jumatate, dar vor mai lasa si ceva suc . Am fiert a doua zi timp de 10 minute siropul cu fructele. Am scos fructele cu spumiera intr-un castron de portelan ca sa nu se paseze, avand grija sa scurg mereu siropul din castron in cratita, pentru ca ciresele vor fi imbibate cu sirop. Am fiert siropul fara fructe cam 30 de minute la foc moale, pana a scazut aproape la jumatate. Am adaugat fructele care se cam racisera + esenta de migdale si le-am adus la aceeasi temperatura fierbandu-le la foc mic timp de 10 minute. Acum capata aspectul de fruct sticlos.
3. Am sterilizat din timp borcanele la cuptor timp de 20 de minute la 200 de grade, culcate direct pe gratar, si le-am pus in tava de la aragaz metalica rece pe masa, pentru a le umple. Uitati de metoda invechita de a pune lama de cutit sub ele ca sa nu se sparga, borcanele fiind reci, desigur. Puneti mai intai o cantitate mica ca sa se incinga borcanul, si apoi puteti sa le ridicati in mana, daca nu va arde, apropiind de buza cratitei, si umpleti. Insurubati capacul si imediat intoarceti borcanul plin cu fundul in sus, pentru minim 10 minute, pentru a crea vacuum. Borcanele se pot tine astfel in camara, fara nici un conservant chiar si pentru mai multi ani.
Liv(e) it!
Va las retete de prajituri cu dulceata:
– Papanasi cu mere – reteta de odinioara;
– Budinca cu branza de vaci si stafide
Prefect ti-a iesit! Ciresele au culoarea rubinului si sunt intregi, una si una. Sirop rozaliu si cristalin. Faina treaba ai facut!
Oana, te voi pomeni cu reteta aceasta an de an, pentru ca este de acum preferata mea. Sanatosi sa fim sa putem!
Pingback: Dulceata de visine cu zahar putin | FOOD DESIGN