Reteta de Halva à la grecque de la 1938

Reteta face parte dintr-o carte de bucate, mostenire de familie: “Carte de bucate. Bucatarie romaneasca, franceza, ruseasca, greaceasca, turceasca, ungureasca, poloneza si germana. Cu concursul doamnei doctor Vera Sevastos. Retete revizuite de I. Catoionachi, chef de cusine”, Ed. Cugetarea, Bucuresti, anul 1938

Este o reteta veche din bucataria greceasca. Am hotarat sa o fac pentru ca imi mentin interesul sa descopar gusturi uitate, gusturi “altfel”. Am ales aceasta reteta si pentru ca este cu coconari :), pentru ca se pudreaza cu scortisoara (incantatoare idee si incantator gest), se face foarte simplu, nu este pretentioasa si tine foarte mult timp la frigider. In post, daca inlocuiti untul cu margarina (desigur ca nu recomand, avand compozitia plasticului) si folositi apa in loc de lapte (reteta o permite), aceasta halva devine cea mai ieftina prajitura de pe blog.

Noi consumam portii de “ceva dulce” extrem de mici si ma intereseza acest aspect, sa pot portiona la dimensiuni mici. Gustul nu este al halvalei care se comercializeaza, n-am mancat nici in Orient ceva cu care sa aseman. Cu siguranta este mama halvalei grecesti actuale care are aspect de budinca teapana, dar este totusi diferita. Nu va lasati pacaliti de aspectul asemanator cu al ciocolatei de casa. Nu are nimic in comun cu gustul acesteia.

Cu siguranta nu este un desert care sa creeze dependenta, dar daca inchizi ochii, vezi barbati greci purtand “musteti” impresionante, imbracati in fuste albe, incaltati in conduri cu ciucuri mari in varf, ridicand colbul drumului pasind tarsait, fara nici o graba. Pe cap poarta fes rosu cu ciucuras prins intr-o parte. Acum se plimba agale, tinand mandru o mana pe ilic-ul decorat cu romburi, printre talgerele din piata de alamuri, scoase pe tarabe la vanzare. Ii rasuna in urechi ritmul baterii vaselor din cupru si narile ii sunt gadilate de mirosul de metal. Un negustor il pofteste sa sada. Ii ofera un paharut cu ceai fierbinte si alaturi bucatele de halva a la grecque.

Negustorul isi lauda marfa cu gesturi largi. Barbatul priveste dincolo de el. Ii multumeste pentru ospitalitate si pleaca mai departe fara sa cumpere nimic, cu fire de scortisoara ramase agatate in mustata si mestecand inca fragmente din migdala de pe halva.


INGREDIENTE
250 g gris
150-200 g unt 80%
250 g zahar
50 g coconari (seminte de pin) sau migdale
400g lapte (sau apa)
scortisoara pisata
coaja de lamaie

PREPARARE
1. Intr-o cratita cu pereti inalti vei fierbe la foc mic laptele, zaharul si coaja de lamaie, pana se topeste zaharul si scade siropul, cu o tinichea sub oala. Se va fierbe tot timpul cat invartesti in celalalt amestec.

2. Intr-o cratita antiaderenta sau cu pereti foarte grosi (recomand antiaderenta din motivul mentionat si la dulce de leche infierbanti untul. Opresti focul si pui grisul in ploaie amestecand continuu cu telul pana omogenizeza.Va arata asa:

3. Dai drumul iar la foc mediu spre mare si prajesti pana cand grisul capata o culoare galbuie sau cafeniu deschis.Amesteci si cu coconarii sau migdalele tocate cu cutitul (sfaramate mare la robot). Dureaza cam 15 minute. Imediat ce incepe sa isi schimbe culoarea, opresti focul.

4. Torni siropul fierbinte peste compozitia cu gris (la inceput cate putin pentru ca sfaraie) si omogenizezi.

Aprinzi un foc mediu si o lasi sa clocoteasca pana se ingroasa, amestecand ocazional la inceput si apoi constant si permanent. Cand s-a intarit cam asa

Iei halvaua de la foc si o lasi in cratita sa se raceasca sub capac timp de o jumatate de ora.
5. Dupa acest timp se amesteca iarasi bine si se intinde intr-o tavita in strat compact, presand cu ce avem la indemana.
Pentru ca doar banuiam consistenta finala, neexistand ou in compoitie ca sa lege, in principiu, este sfaramicioasa dar devine compacta prin presare si racire. In tava am pus o folie alimentara ca sa o scot usor (si bine am facut).
Tava s-a dovedit a fi cam mare pentru aceasta cantitate si atunci am marcat mijlocul si am pus parte peste parte, fiind folie deasupra am inghesut-o cu palmele si fundul plat al unei tavite.

La acest pas, daca doriti decorarea cu migdale intregi si seminte de pin, trebuie sa le puneti pe deasupra, cat timp este calda compozitia, ritmic, la distanta de 3 cm sau cat vreti voi de mare sa portionati la final. Presati si coconarii ca sa se infiga pe jumatate. Eu i-am pus doar pe deasupra pentu poza, era prea tare ca sa ii infig fara sa crape (dupa ce s-a racit). Recomand portionarea la dimensiuni mici, am hotarat un aspect de caramele mari de vreo 3cm. Pot fi si dreptunghiuri. Am pus-o in frigider. Se intareste relativ repede, in 1-2 ore. Se scoate din folie, se portioneaza cu un cutit foarte ascutit (eu totdeauna folosesc rigla si cutterul, evident, cele destinate exclusiv uzului bucatariei). Se taie, se pastreaza unite /apropiate si se pudreaza cu un strat foarte fin de scortisoara (incantator!). Iei bucata cu bucata si le depozitezi pe un platou.
Este genul de prajitura care tine foarte mult timp la frigider, fara sa se strice, si devine mai buna pe zi ce trece. Trebuie sa mai stiti ca nu rezulta cantitate mare, dar este suficient ca sa va familiarizati cu acest gust.
Sa va fie de folos!