Reteta face parte dintr-o carte de bucate, mostenire de familie: “Carte de bucate. Bucatarie romaneasca, franceza, ruseasca, greaceasca, turceasca, ungureasca, poloneza si germana. Cu concursul doamnei doctor Vera Sevastos. Retete revizuite de I. Catoionachi, chef de cusine”, Ed. Cugetarea, Bucuresti, anul 1938
Putin mai jos, in aceasta introducere, asezonez cu o mare portie de ras prin indicatiile, transmise in limbajul specific vremii si fara menajamente ca imagine, ale caracteristicilor pestelui proaspat.
Dupa reteta de pricomigdale, mostenire de familie de la inceputul secolului XX, am continuat sa gatesc alegand plachia de peste, curiozitatea mea este mare pentru a afla gustul (la propriu) al acelor vremuri.
Marturisesc, aproape ca a am avut framantari daca sa postez sau nu aceasta reteta. Aseara insa, m-am hotarat sa o fac pentru ca daca oltenilor li se va parea cam dulceaga, restul lumii: dobrogenii, ardelenii, banatenii si cei din zona nordului, despre care am informatia ca nu au probleme cu nuantele dulcege din mancaruri, o vor gasi parfumata si pe plac. Aseara am dat un search dupa plachii si, am fost surprinsa ca sa gasesc intr-un blog, pana ieri necunoscut mie, al lui Razvan Anton, blog extrem de agreabil ca preparate, fotografii, Razvan are si studii cu atestat in ale bucataritului, o reteta aproape identica. Daca tot am ajuns acolo, l-am intrebat daca lui nu i s-a parut prea dulce si raspunsul a fost unul convingator: “Eu personal cred ca tocmai asta este farmecul plachiei, faptul ca este mai dulce. Nu seamana cu saramura, e cu totul altceva fata de gratar sau prajeala. Deci eu as recomanda-o asa, cu multa ceapa, dulce si parfumata.”
Prin analogie cu numele lui, am citit si reteta “Plachie dobrogeana” a lui Radu Anton Roman, care este identica si m-am linistit. Aceasta este formula clasica de plachie, diferenta o face doar gustul personal, eu fiind oltenca, nu accept senin decat unele dintre mancarurile dulcege.
Reproduc intocmai limbajul, foarte sugestiv in termeni si desigur savuros, al cartii de bucate, despre cum recunosti pestele proaspat. Dincolo de asta, pentru mine, informatiile sunt de mare folos, nu stiam decat o mica parte de bun simt despre cum sa alegi pestele, sunt tips-uri musai de retinut.
“Pestele proaspat are:
Ochii plini, iesiti putin in afara, stralucitori.
Carnea elastica si tare la pipait.
Burta tare, de coloare alb-albastruie.
Pielea lucie, neteda, fara mazga.
Urechile ros-inchis. Ca sa te convingi ca urechile nu sunt vopsite, le vei sterge cu o carpa umeda. Vopseaua se ia imediat. (n.m.: mari pisicheri trebuie sa fi fost negustorii la vremea aceea )
(Acum urmeaza episodul horror)
Pestele inghetat, mort, se cunoaste dupa urmatoarele semne:
Aripioarele de pe spate parca sunt niste evantalii desfacute (cool!!!); orisicat le-am strange, ele nu isi schimba pozitia. La pestele proaspat aripioarele sunt stranse; si chiar de-am cauta sa le desfacem, ele isi revin imediat.
Urechile, rosii in deobste, sunt uneori albe 😉 – cea ce arata ca pestele s’a desghetat odata si a inghetat din nou.
Acest peste este mai rau decat cel inghetat o singura data.
Alte indicatii despre peste le voi scrie in pagina cu cartea, atunci cand se va gasi timp ca sa o fac.
INGREDIENTE
1 kg de crap
500 g ceapa
300 g rosii (3-4 rosii mari)
1/3 pahar vin alb
70 ml ulei
mult patrunjel verde tocat (1-2 legaturi)
sare, piper, boia
PREPARARE
1. Cureti de solzi pestele, il speli “repede” sub jet de apa fara a-l lasa sa stagneze in apa “ca sa nu i se duca dulceata”, il crestezi dupa numarul de portii (eu l-am lasat intreg dar fara cap). Il freci cu sare si piper.
2. Tai ceapa in doua, apoi pe fiecare jumatate in felii subtiri.
3. Incalzesti o cratita antiaderenta, torni uleiul si cand e incins dai drumul cepei taiate. Se amesteca periodic pana se inmoaie si ingalbeneste (nu arde!).
4. Cureti de coaja rosiile. Eu le oparesc 1/2 minut si astfel le curat foarte usor si fara pierdere de timp. Le toci bucati mici. Le pui peste ceapa.
5. Toci patrunjelul marunt si il pui peste ceapa.
6. Dregi cu boia si piper macinat proaspat.
7. Amesteci bine si torni vinul.
8. Pui legumele intr-o tava de aragaz, mare cat sa incapa pestele, ca un pat de legume, si deasupra indesi bine pestele.
9. Il dai la cuptor la foc potrivit, periodic imbracandu-l cu zeama mancarii.
Cand pestele e copt si ceapa scazuta bine, il scoti pe un platou oval, si asezi in aceeasi ordine, reconstituind forma naturala a pestelui daca l-ai portionat.
Liv(e) it!