Am fost de culesul viilor la casa de la tara (n-am cules dar asa se zice 🙂 ) si m-am intors incarcata cu roade, asa … cum ne sade bine toamna.
Am adus si faina, cu gandul sa fac paine asa cum o facea bunica desi nu am test (vatra) asa cum exista in copilaria mea.
Prin urmare, reteta am cules-o direct de la sursa. Recomandarea este ca drojdia proaspata sa nu o tinem la congelator ci in frigider si cred ca stiu ce spun pentru ca acolo se face paine zilnic in casa.
Si mi-am amintit ca vara bunica finisa painea intepand-o cu furculita si o ungea cu o rosie foarte bine coapta care lasa pe ea multe seminte. Semintele se rumeneau si era aspectuoasa painea, dar vedeti bine ca rosiile de-acum nici seminte nu mai au, asa ca, vizual, n-am reusit sa comunic intocmai ceea ce spun. Asta am reusit eu sa coc. Buna, frumoasa, dar mai mult de doua zile neavand amelioratori si conservanti nu prea tine, se cam usuca si devine cam sfaramicioasa dar in doua zile oricum se mananca. Daca aveti remedii pentru acest neajuns, lasati-mi aici sugestii, va rog.
INGREDIENTE
500 gr faina de paine (de la tara 🙂 )
250 ml apa calduta ca la soare
4 linguri ulei (optional)
2 oua (de la tara 🙂 )
25 g drojdie proaspata
1 lingura zahar
1 lingurita cu varf- sare
1 rosie pentru uns aluatul
PREPARARE
Cernem faina intr-un vas (fiindca era faina de la moara comunala trebuia cernuta).
Eu am cernut-o pe ziar asa de fitza :), ei o cern direct in capistere.
Drojdia o frecam cu zaharul intr-un castronel pana se lichefiaza si adaugam apa calduta.
Facem un cuib in faina si turnam lichidul preparat.
Amestecam cu putin din faina, presaram deasupra putina faina, acoperim capisterea (eu cu castronul) cu un prosop si o lasam la crescut cam 15 min pana isi dubleaza volumul.
Apoi o luam la framantat pana devine un aluat elastic.
Mai intai o framantam in castron, apoi pe blatul de lucru infainat.
Presaram putina faina in castronul gol, punem la loc aluatul la dospit pana isi dubleaza volumul (30-50 min, depinde de calitatea drojdiei).
Dupa 15 minute incingem la maxim cuptorul cu vasul ceramic gol inauntru, il incingem si pe el ca sa fie ca o vatra.
Dupa ce si-a dublat volumul aluatul, il preframantam si ii dam forma vasului in care o coacem (eu coc in vasul ceramic roman).
Punem aluatul pe hartia de copt si mai lasam 20 minute la crescut acoperita cu un servet de bumbac.
Cand a terminat cu crescutul, il intepam cu furculita si zdrobim deasupra din pulpa cu semninte a unei rosii. Unii o coceau in cuptorul de caramida pe foi de vita de vie.
Coacem in cuptorul preincalzit, reducand focul la 200grd, pentru 25-30 minute.
Verificam sa fie rumena si nu foarte grea si cand o intoarcem cu fundul in sus si o ciocanim, sa sune a gol.
Coaja painii este crocanta iar miezul pufos si bun!
Noi am rupt cate un codrulet din paine si l-am impanat cu branza de oaie de la tara si cu rosii alaturi, nu mi-a mai trebuit nimic altceva de mancare!
Alte retete de paine care te pot interesa:
– Paine fara framantare sau dospire
– O paine mai aspra, monahala as zice: Paine de secara cu kalamata si ierburi
Liv(e) it!
Waw ce bine arataaaaaa….intr-un mare fel !!! Vreau si eu un colt……
Cand fac paine, uleiul este obligatoriu pentru ca nu se mai sfarma asa de repede painea…..
Oua nu mai pun in ea pentru ca se intareste prea repede !
Dar sfaturi nu trebuie sa-ti dau eu, pentru ca daca ai sa o faci mai des , ai sa-ti dai seama singura ce e bine si ce nu…..
Excelenta ideea cu rosia….nu o stiam !
Multumesc pentru sfaturi Sidy, sincer, chiar aveam nevoie. Posibil sa fost de la oua desi matusa mea n-avea astfel de probleme si o prepara cu oua!? Acum am o drojdie excelenta, una ungurasca, am folosit-o la pizza si trebuie cat de curand s-o probez si la paine. La blatul de pizza puneam ulei dar aici am respectat reteta culeasa. Toate cele bune!
Ce frumos arata si uite asa m-am intors la copilarie cand stateam toata ziua cu painea in brate si ciuguleam din ea!!
Lubita, asa este! Multumesc pentru vizita! 🙂